miercuri, octombrie 24

quo vadis?

 
"M am nascut acolo unde s a nascut durerea -la subtioara lui Christos"
        Mi au ramas pentru multa vreme in minte cuvintele,mestesugite in filigran, ale marelui Fanus Neagu.
Trebuie sa marturisesc ca nu cred intr o religie relevata sau mai bine zis, nu mai cred in eterna izbavire,in plimbarile lipsite de oniric,pe sub baldachine de struguri , langa izvoare cristaline ce strabat, nervos,RAIUL. Nici fumegandul, smolatic ,al IADULUI nu mi stimuleaza sinapsele. Antropomorfismul sintactic ma impiedica sa ingenunchez in fata obsesiei mantuirii eterne.
N-am adus pe lumea asta, o data cu intamplarea nasterii mele,nicio meandra in elipticul sens de miscare ale planetelor. Universul nu si-a oprit foalele gazoase, cu care umple spatiile, punctiforme ,dintre n'spe mii de galaxii.
Atunci ,pentru ce sa speculez pe marginea unei recompense psihedelice?!
Intr-un ochi rasturnat ,maniheistic,nu cred nici ca efemera mea trecere prin colbul lumii,sa fi produs seisme orgonice,intabulate intre copertile unui ceaslov atotcuprinzator,in care un heruvim scrijeleste trecerea veacurilor!
Asa ca, pentru ce sa ma tem de eternul purgatoriu, mirosind a pucioasa si paludes...?
...Si cu toate astea, nu neg un Christ, obosit de cataplasmele unui neam omenesc- plictisit de viata- inainte de a o trai.
Un Christ ,care a simtit cu epiderma si a patimit la subtiori. Nu, romanii nu i au schingiuit falangele sau tamplele. Corpul sau, eminamente uman, a cedat in momentul in care unghiul ,aproximativ echeric, dintre brate si trunchi, a cuprins intr-un oftat scheletic, gura de orizont sangeriu, nascut sa marturiseasca supliciul omului mutilat de catre om.
Niciodata fiinta asta androgina, n a cunoscut forcepsul surghiunului mai abitir decat sub pecetea spelba a religiei. Niciodata moartea nu si a potolit setea cadaverica, mai silogistic ,decat sub intersectia rosie a crucii.
Toate florile mucegaiului au la baza o samata rea, religioasa.
Toleranta nu are congruente pliabile pe invataturile prelatilor. Imi iubesc aproapele, dar ii infig unghiile in grumazul de necredincios abulic.
Tavalesc colbul stergarelor asternute peste dalele reci din biserici si temple, prosternat in fata divinitatii inchipuite, dar nu uit ca, la iesire, sa sterg biletul la loto pe moastele scoase la pupat.
Nu i in intentia mea sa fac un proces de constiinta...inconstientei. E doar un defuleu, duodenal, strans in spasmele unui reflux suprarealist.
Cei ce vor dormi, in spirit, in viata asta, nu pot specula(cum mai spuneam) asupra "desteptarii" izbavirii eterne....
Faust se plangea ca pronia ii sadise,hoteste,doua suflete in piept. Si cu toate astea... niciun pic de ratiune. Doar simtiri bivalente, versatile.
Ei bine, vreau sa simt durerea la subtioara mesianica.
Mantuirea e in constiinta, niciodata in edemul exaltarilor tabulistice.
...Si astfel, imi rezerv dreptul la luciditate,suferinta si impacare.
Detractorilor, le ofer, cu ingaduinta, condica de reclamatii si sugestii.
Scrieti, prieteni,si slovele va vor elibera!!!

marți, august 2

firimituri...



ca un blestem te-astept sa vii,
cu galbeni fluturi pe campii,
protapi cu ingeri rumeniti
de dor si antice cainti,
balsam de nuferi sangeri
peste umori sapate-n gri-
trupuri de lut sfaramicios,
cu rani adanci sapate-n os;
damnata Luna de granit,
umpluta cu naluci si mirt
in spovedanii nestiute,
cu heruvimi dansand pe punte,
salbatice lumini de far,
destelenite in umbrar;
la ceasuri grele sub catarg,
cand valul te izbeste-n larg
de geamul meu intunecos,
cu spume,strabatand sticlos
pervazul,storul si perdeaua
spaland fierbinte dusumeaua;
stapana noptii de argint,
schimbata-n duh la rasarit,
ca un blestem te-astept sa vii
cu ramurici la palari,
de holteiande nebunii,
a celor ce o data vii-
au fost in lumea de clestar,
de care nu mai am habar.
cu slove de amar te cant,
dormind sub stelele de vant;
la cantatori sa ma (re)nasc,
intr-o secunda,pe un vreasc
ce focul strasnic il trozneste
si-n dor,de dor il ostoieste.
te chem ca un blestem sa vii,
sa facem doua cununi:-
in prima,sa te leg de cer,
ca pe-un bezmetic menestrel
ce scripca nu si-o poate tine,
printre pahare si suspine;
in ce-a de-a doua marturie,
pe o bucata de hartie
te stilizez, discret,sprintar
ca pe-un bondar pe felinar,
orbit de palida lumina,
murind in tihna ei deplina;
te chem ca un blestem sa vii
sa te asezi la capatai!
si visul,visului dintai,
in somn de ingeri stravezi
sa-mi pui pe frunte ,descantat
un colt de bolta,sfaramat
si praful ei de cer stelat
presara-mi repede pe pat:
doi cerbi de nea,cu mot in frunte
si patru ciute rascornute,
cu bot de umede carari
un snop de iepuri,cu licori
stropiti din plin pe abajur
si iarba dracului ...in jur,
veioza cu luciri dracesti
sa-mi scanteiezi in somn povesti,
cu feti frumosi si mandre june,
spalandu-si buclele cu mure,
inmiresmate sanziene,
ce sa-mi descante in troiene
de inima facuta scrum,
sa vreau,sa pot sa ma supun;
tu doru,vino de-mi alina
in noaptea asta,zau,nebuna
sa-mi talmacesti,dupa altar
al tineretii vis frugal,
cu senectutea...la plural
te chem sa vii!

sâmbătă, martie 19

iisus christos-end of the world


Cu mai bine de 10 ani in urma,am gasit cateva informatii legate de previziunile si calendarul mayasilor.In 2008 am posta ceva legat de "sfarsitul lumii in 2012" ,pe un alt blog.In toata perioada asta mi-au trecut prin fata ochilor nenumarate "chestii" legate, direct sau indirect ,de subiectul in cauza.La inceput, cei carora am vrut sa le vorbesc despre lucrurile astea,au zambit,zambetul pe care il afisezi in fata unui "dus cu pluta"...,acum isteria e la ea acasa....
In 2010 s-au succedat evenimentele rapid. Am sperat sa nu continue,numai ca se intampla fix invers.Nu-mi gasesc foarte bine cuvintele, pt ca informatiile mi s-au aglomerat in minte. Sunt foarte multe si pt ca nu vreau sa las impresia unui exaltat,am sa "pun" ,aici, un pasaj dintr-un profet ,caruia credinciosii, crestini, ii ofera si alte atribute.E dreptul lor.Ideea e sa fim un pic atenti la ceea ce le spunea prozelitilor sai ,a propo de sfarsitul...lumii
Lectura cutremuratoare sa aveti...,asta daca stiti sa faceti analogii!!!


" Vor veni zile cînd, nu va rămînea nici piatră pe piatră, care să nu fie dărîmată.
Învăţătorule, L-au întrebat ei, cînd se vor întîmpla toate aceste lucruri? Şi care va fi semnul cînd se vor întîmpla aceste lucruri?
Isus a răspuns: "Băgaţi de seamă să nu vă amăgească cineva. Căci vor veni mulţi în Numele Meu, şi vor zice: "Eu sînt Hristosul", şi "Vremea se apropie". Să nu mergeţi după ei.
Cînd veţi auzi de războaie şi de răscoale, să nu vă spăimîntaţi; pentrucă întîi trebuie să se întîmple aceste lucruri. Dar sfîrşitul nu va fi îndată.
"Apoi", le -a zis El, "un neam se va scula împotriva altui neam, şi o împărăţie împotriva altei împărăţii.
Pe alocurea vor fi mari cutremure de pămînt, foamete şi ciumi; vor fi arătări înspăimîntătoare, şi semne mari în cer.
Dar înainte de toate acestea, vor pune mînile pe voi, şi vă vor prigoni: vă vor da pe mîna sinagogelor, vă vor arunca în temniţe, vă vor tîrî înaintea împăraţilor şi înaintea dregătorilor, din pricina Numelui Meu.
Aceste lucruri vi se vor întîmpla ca să fiţi mărturie.
Ţineţi bine minte, să nu vă gîndiţi mai dinainte ce veţi răspunde; căci vă voi da o gură şi o înţelepciune, căreia nu-i vor putea răspunde, nici sta împotrivă toţi protivnicii voştri.
Veţi fi daţi în mînile lor pînă şi de părinţii, fraţii, rudele şi prietenii voştri; şi vor omorî pe mulţi dintre voi.
Veţi fi urîţi de toţi din pricina Numelui Meu.
Dar nici un păr din cap nu vi se va pierde.
Prin răbdarea voastră, vă veţi cîştiga sufletele voastre.
Cînd veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, să ştiţi că atunci pustiirea lui este aproape.
Atunci, cei din Iudea să fugă la munţi, cei din mijlocul Ierusalimului să iasă afară din el, şi cei de prin ogoare să nu intre în el.
Căci zilele acelea vor fi zile de răzbunare, ca să se împlinească tot ce este scris.
Vai de femeile cari vor fi însărcinate, şi de cele ce vor da ţîţă în acele zile! Pentrucă va fi o strîmtorare mare în ţară, şi mînie împotriva norodului acestuia.
Vor cădea supt ascuţişul săbiei, vor fi luaţi robi printre toate neamurile; şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, pînă se vor împlini vremurile neamurilor.
Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pămînt va fi strîmtorare printre neamuri, cari nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor; oamenii îşi vor da sufletul de groază, în aşteptarea lucrurilor cari se vor întîmpla pe pămînt; căci puterile cerurilor vor fi clătinate.
Atunci vor vedea pe Fiul omului venind pe un nor cu putere şi slavă mare.
Cînd vor începe să se întîmple aceste lucruri, să vă uitaţi în sus, şi să vă ridicaţi capetele, pentru că izbăvirea voastră se apropie."

vineri, ianuarie 22

alles gute!


sunt inca in Austria.am trait o saptamana in tara asta binecuvantata de Dumnezeu.
nu vreau sa par exaltat,nu vreau sa compar,locuri,oameni,moralitate.daca as face-o ,probabil nu m-as mai putea opri.in plus ,nu vreau sa fiu interpretat gresit.asa ca ma limitez la a trai pur si simplu ,firesc...,nebunesc de firesc.
am experimentat o sumedenie de sentimente,senzatii,...trairi intr-un cuvant
mi-am incantat papilele gustative.mi-am fericit ochii si sufletul.
o sa duc lipsa blandetii si bucuriei ospatarilor si comerciantilor de tot felul,de a te avea in spatiul lor si de a te trata dupa toate normele bunului simt si ale respectului.
aici toata lumea e importanta.
yo sunt important.ma simt important.
ma sperie gandul ca am inceput sa invat alfabetul civilizatiei si trebuie sa revin in spatiul mioritzei,unde totul e rasturnat.
n-o sa inteleg niciodata de ce divinitatea a folosit aluat de doua categori...
m-am incarcat...,sper sa dureze!
in rest,dumnezeu le-o randui pe toate cum stie el mai bine

Traiskirchen-Baden-Wien,Osterreich
16-22 ianuarie 2010

alles gute!

joi, decembrie 31

colindul ochilor tai...


un pahar de vin...inchin

la ceas de cumpana ingan
ca un torent ascuns in san
si ma prefac ca ma prefac
in doua coarne si-un protap
si pe sub naltele troieni,
te seman...gand de primaveri
si de te cauta in gand,
sa-i spui ca mori rodind pamant;
sa te culeg la cantatori,
intre licorile din flori,
pe sub albastra luna plina
ce odihneste in vitrina,
nu stii sa ceri,nu stii sa vrei
un cer salbatic cu scantei.
te vreau pe aripi de batlani
printre ciuperci si pelicani,
in puf de sambure pe nori,
inconjurata de viori;
la tample fir de borangic,
caci te-am iubit neprihanit
si fluturi sute de cristal
sa-ti impletesc in buzunar,
cu imn de roua prind naluci
si le descant cu glas de cuci,
sa mi te cheme le porunc'
din negrul trunchiului de nuc,
cu blande versuri sugubete,
mi te incatusez sub fetze
de chiparosi scluptati in mina,
cu ochi de lampa in huila;
de fiecare gand ma rup
la miez de frunza, de pe trup,
un trup de soare si amiaz,
cand maine nu mai este azi
iar anul nou ce sta sa vie,
cu snop de grau la palarie
si papadii de fulgi de nea,
sa-ti fie casa viata mea
si inima de dor sa-ti prind,
la subtioara sa ma frig
de dor si patimi nestiute,
cu ochii mintii nevazute
si flori de ger sa-ti pun in san
infrigurat sa ma inclin.
e gata anul...,gata-i cantul,
porni la rasarit colindul
printre strigoi si lupi flamanzi,
pe palme sarutari firbinti
si pe sub gene strop de stea
la anu vrei sa fii a mea?
yo de urat ti-as mai ura,
dar tremuranda-i umbra ta
si nu te vad decat in vis
intre icoane si abis
si ma inec intre cuvinte,
ce capul, greu le tine minte;
ai fost aici si mai-nainte?
ca ochiul nu mi te-a gasit,
naluca-n samburi de argint;
ma uit la ceas si nu-mi convine,
de maine anul nouu vine
si nu-mi aduce buzisoare
nici sani,nici ochii de cicoare
si nu mai stiu sa ma inchin,
la ingeri perpeliti de chin
si la umbrar de vise dulci,
ai sa revi?...,ai sa te duci?
iar langa mana mea intinsa
sa-mi lasi cuminte o batista,
cu lautari brodati pe margini,
sa mi te cante intre pagini
de vechi ceaslov cu nor de tus,
ramai cu bine...spiridus.
acum cantarea chiar ca-i gata,
ma duc la masa sa inchin
pentru an nou..un strop de vin.

la multi ani!!!

marți, noiembrie 10

"Mana intinsa care nu spune o poveste nu primeste pomana"



Acum ,la ceas de adanca tristete,eu sunt fericit ca mana nevazuta a spiritului meu a fost intinsa catre netarmurita darnicie a inegalabililor nosti actori si astfel am primit bucurie sufleteasca inzecit.


Am iubit din totdeauna filmul si in special teatrul romanesc.Am primit o educatie in sensul asta si pentru ca valorile adevarate mi-au fost insuflate si au crescut in mine,nu pot decat sa-i multumesc lui Dumnezeu.
Am avut idoli in randul marilor,uriasilor actori ai neamului.Am primit fara ezitare vraja cu care ei imi acopereau inima .
Cu timpul am simtit usoare regrete ca din urma veneau din ce in ce mai putine talente autentice.
Sinteticul si graba cu care tinerii actori se prezentau in fata criticului suprem-publicul,m-au incredintat ca harul si pasiunea celor cu care am crescut vor fi irepetabile.
Si precum bunicul meu,care credea cu tarie in copilaria sa ,ca preotii nu mor niciodata,asa am crezut si eu, ca cei care mi-au imbogatit fiinta vor tari vesnic,in trup si suflet.
Nu inteleg acum,cand degetele de la maini sunt prea multe pentru a-i numara pe cei care au mai ramas,de ce nu a dat nimeni vreun decret prin care sa li se interzica moartea .
Nu vreau sa-i amintesc pe toti cei care au obosit sa ne farmece cu magia lor si au trecu Stixul.
Totusi disparitia lui Stefan Iordache ,urmata sfasietor de moartea lui Gheorghe Dinica,au rupt iremediabil ceva in natia asta blestemata a romanilor.
Ne-a imprumutat bunul Dumnezeu ingeri sa ne mangaie ,iar noi,"in nemernicia noastra, precum cainii turbati",scuipam prea repede darul.
Degeaba ii comemoram in fata camerelor de luat vederi,imbracati in haine cernite,impecabil dungate.Degeaba mimam durerea.
Si mai jalnic ,cum unii dintre noi fac asta pentru a atrage simpatia si nenorocitele de voturi in procese efemere ,fara fond.
Suntem un popor care si-a iubit cu patima simbolurile ,dar cu aceeasi fervoare le trece sub parghia nefericita a uitarii.
Suntem poporul ai carui alesi uita prea repede, si ii lasa in bezna gregara a unei existente uneori mizere,dupa ce ei,dezinvolt ,si-au pus viata si inima si la picioarele lor.
Astazi,cel care mi-a sarutat inteligenta si alintat spiritul nu mai este.
Nu-mi inchipui viata scenica romaneasca fara Gheorghe Dinica.
UNIC,GENIAL,IREPETABIL!!!

Te-ai dus maestre sa te odihnesti la subtioara lunii,in acel nod de batista ,unde Dumnezeu a ascuns un ban de aur...,cum ar fi spus Fanus Neagu.
Sa-ti fie dor de noi,maret cavaler al Taliei,si sa ne picuri dor de viata de acolo din sufletul norilor
Ma rog,sa-ti deie bunul Dumnezeu halatul si sarutul de noapte buna.
Nefericit si profund indurerat imi aplec capul in fata nemarginirii tale maestre.
...

luni, octombrie 5

joyeux anniversaire à moi !!!



J'ai mis mon complet neuf,
Mes souliers qui me serrent,
Et je suis pret deja,
Depuis pas mal de temps,
Ce soir est important,
Car c'est l'anniversaire,
Du jour où le bonheur,
T'avait vetue de blanc,
Mais , je te sens nerveuse,
Au bord de la colere,
Alors je ne dis rien,
Mieux vaut etre prudent;
Si je disait un mot,
Ton fichu caractere,
M'enverrait sur les roses et on perdrait du temps.


Il est huit heures un quart,
Et tu attends la robe,
Qu'on devait te livrer ce matin au plus tard,
Pour comble tes cheveux, au peigne se derobe,
Tout semble se liguer pour qu'on soit en retard,
Si tout va de ce train,
La soiree au theatre ,
Et l'auteur a la mode,
On s'en fera un deuil,
Adieu piece d'Anouilh, d'Anouilh ou bien de Sartre,
Je ne sais plus tres bien,
Mais j'ai deux bons fauteuils.
Bon anniversaire, Bon anniversaire,
Ta robe est arrivee, enfin
Tu respires, moi pour gagner du temps,
J'e t'aide de mon mieux,
Tout semble s'arranger, mais soudain c'est le pire,
La fermeture s'arrete et coince au beau milieu.
On s'enerve tous deux, on pousse et puis l'on tire,
On se mele les doigts, on y met tant d'ardeur.
Que dans un bruit affreux,
Le tissu se dechire,
Et je vois tes espoirs,
Se transformer en pleurs.
Aux environs d'onzes heures,
Enfin, te voila prete,
Mais le temps d'arriver,
Le theatre est ferme,
Viens, oui viens nous irons souper tous deux,
En tete a tete,
Non tu as le coeur gros,
Tu preferes rentrer.
Par les rues lentement,
Nous marchons en silence,
Tu souris, je t'embrasses,
Et tu souris encore,
La soiree est gachee mais on a de la chance
Puisque nous nous aimons,
L'amour est le plus fort.
Bon anniversaire,
Bon anniversaire,
Bon anniversaire
Charles Aznavour - Bon Anniversaire

sâmbătă, octombrie 3

serbari autumnale...

"a venit,a venit toamna
acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine...
sau mai bine cu umbra ta..."

n-am scris nimic in septembrie.n-am elogiat geneza zanei melopeelor.
o sa-mi fac autocritica ceva mai tarziu,intr-un colt sarbatorind cu genunchii ingropati in ciorchini de struguri.

am invocat un an intreg parfumul boabelor si iata ca,dupa ce le-am stors licoarea rubinie,betiile vestesc furtuni in cofe si pocale.
festin cu must taios si rod de pacla aurie,din care marele fanus neagu isi hranea ingerii.
a venit toamna.
e deja octombrie si argintul insiduos isi galvanizeaza incet dar sigur firele muncite pe la coltul gandurilor.
a 33-a toamna.unele mai calde,altele mai reci.
33 de coroane de fum batute-n spori imprastiati in creasta vremilor...
a murit un crampei de vara si a-nviat un mugure de maces.
33 de fluturi albi.
33 de fluturi rosii.
33 de zbateri ale aripilor lor mirobolante.
si fiecare falfaire slaveste o noua fila sapata-n slove vii.
veniti...sa ne asezam la masa si sa ospatam !
am vin si samburi de migdale.
sa ne cinstim, va rog,
serbari autumnale...la colt,cu genunchii ingropati in ciorchini zemosi

duminică, august 23

august...dintr-un oftat

am potcovit ,cu 99 de "oca" de fier ,sapte purici. s-am zburat cu ei in cer.

nebun tablou...
mi-au fost date sa vad:
-aschii de opale roase de fluxul marilor ,in poala raiului;
-guri de crini ce-si spanzura staminele-n neant;
-mustati de cuci si limbi de ciocarli impletite sub aripa lui gabriel;
-pulberi de caisi scluptate pe vipusca de pe nadragii de general ai lunii...
toate imi sunt la indemana.toate se amesteca in pocalul obosit cu care ma imbie dumnezeu.
bizar ospat.nelamurita ispita...
dar n-am purces la sfanta vilegiatura cu desagii goi.
am cules in drumul demiurgic spice vesele,date-n copt.in fapt,podoabe aurii nascute si prajite sub ochiul soarelui, intr-un august papilar.
august,cu nuci verzi si vigurosi ce-si plang vintrele arse mocnit;
august,cu vite mugind ascutit in zavoi.
august,cu saltimbanci scartaitori ,topaind in tumbe arcuite frumos in nisipul dintre vii.cu totii aruncand in lume samburi de arcus patat de note in registru grav.
august,cu flori de peluzea si susur de tzapi.tzapi logoditi, naiba stie prin ce coclauri de un verde promiscuu.
anotimp de lene pintenata,atat in cer cat si pe pamant.
***
intre doi sori si patru stele,care mai de care mai cazatoare,mi-am ratacit nemurirea.am prins-o la butoniera manecii stangi,in paza ingerului ce-si framanta buzele- nevroze sangerii la umbra de butoi,cand vinu' scalda parjolul gatului ruginit de atata asteptare.
-sa curga bahice licori cu care ne otravim sufletul si mintea!!!
***
...august,la sfarsit de drum.
e vremea sa-mi inham din nou tzukii la caleasca si 99 de "oca" de fier sa tabaceasca pielea caii laptelui.
la drum,cu zurgalai,s-amestecam craciunu'cu invieri de paste...,acum in parg de vara!!!

marți, august 18

eritis sicut Deus,scientes bonum et malum!

legea de capatai dupa care am incropit si modelat ist blog este aceea de a nu posta textele altora,indiferent cat de inspirate si valoroase ar fi.
ei,uneori sunt momente cand vrei sa spui ceva iar seceta launtrica nu-i izvor sanatos.cuvintele sunt sterpe ogoare.rodu-i uscativ si vantul sufla stingher prin salcii...
ei,atunci merita sa apelezi la maestrii.
plecaciune fac in fata iubitilor pribegi printre stufoasele si intortocheatele mele idei,promitand ca voi purcede cat mai rar posibil la astfel de melaje.
am lecturat recent cateva scrieri alese.
maestrul si margareta si faust.
de prisos sa comentez slove,genuri,autori,modele.
mi-s prea mic pentru "umbre" atat de mari...
care-i legatura dintre cele doua opere? -evidenta pentru iubitorii de literatura.
daca goethe nu reprezenta nicidecum o noutate pentru mine,rusul bulgacov-da.
scoala rusa are soclul poleit cu cel mai de pret metal.
carturari pe care lumea nu conteneste sa-i elogieze...
in fine,am sa insirui cele cateva slove care se pliaza bine pe umilele-mi trairi din aceasta luna de vara.
fara alta introducere,faust-goethe...

faust:
"tu-ti stii doar unul din indemnuri,
de n-ai cunoaste niciodat' pe celalalt!
ah! doua suflete-s in mine! cum se zbat
in piept,sa nu mai locuiasca impreuna!
unul de lume strans ma tine,inclestat
cu voluptate,celalalt puternic
catre ceresti limanuri ma indruma.
o,duhuri dac-ar fi in aer
din cele ce domina intre ceruri si pamant,
la mine le-as chema din auriul vant,
spre-o noua viata sa ma duca
cu impliniri ce nu inseala."

********


mefistofel:
"dispretuieste numai ratiune si stiinta,
cea mai inalta-a omului putere!
te lasa-nduplecat de vraji si artificii,
cum spiritul minciunii ti-o impune si ti-o cere,
c-atunci te dovedesc si esti al meu,fartate!
c-un spirit soarta l-a-nzestrat,
nestavilit el vesnic inainte bate,
in prea grabita-i nazuinta sare peste
maruntele,dar calde,bucurii terestre.
o sa-l tarasc prin plinele,salbaticele vai
ale vietii si prin seaca neinsemnatate.
sa jinduiasca,sa se zvarcoleasca,si pe loc
sa se-nvarteasca- nesatulului in fata
mancari si bautura sa-i pluteasca;nici o apa
sa nu-i aline setea-foc!
el va pieri.il vad pierdut,
chiar daca dracului el nu s-ar fi vandut."

sâmbătă, august 8

s-a mai stins o flacara...


am avut placerea si onoarea de a o prezenta,odata, publicului valcean(o parte din el)pe cea pe care un important cantautor roman o numea:" clipa de liniste divina nascuta intre doua batai ale inimii".
mi-e foarte greu sa vorbesc despre ea la timpul trecut.
un destin special,o voce care va umple de emotie heruvimii stransi la un ultim priveghi.
uneori lirismul patinat cu vii emotii sfasietoare isi pune sigiliul pe baierele inimii.iar sufletul inecat de dramatism prinde soarta de poale, tesandu-i invariabil tivul.
o fiinta asemeni pasarii spin, care moare un pic dupa fiecare cantare;
un om cu ale sale corzi vocale sarutate de zei;
un spirit viu si combativ, dincolo de tragismul pieselor izvorate febril ,asemeni suvoaielor de lava,tatiana stepa a rupt inimi,a stors lacrimi si a modelat caractere.
sunt fericit ca am cunoscut-o.
sunt mandru ca am ciocnit candva un pahar impreuna.
si iata...,sunt nespus de trist ca a trebuit sa plece acolo unde luna ascunde in batista lacrimile de sange ale asfintitului.
adio tatiana stepa!
de acum inainte freamatul magiei tale va binecuvanta soaptele paradisului.
noi,cei pe care ii lasi in urma ,nevrednici iubitori ai muzicii tale,ne-om mangaia cu blanda-ti amintire.
inchei modestul meu ferpar, inchinand memoriei tale cateva versuri ale genialului tagore:

" Inima mea, fii gata să pleci
şi lasă-i să întârzie
pe cei ce trebuie să întârzie.
Căci numele tău a fost chemat în cerul dimineţii.
Nu aştepta pe nimeni!"

...dumnezeu s-o odihneasca !!!

joi, august 6

let's play...

unii dintre noi avem probleme cu timpul.suntem contra lui.nu ne sincronizam cu persoanele pe care le indragim si nici cu evenimentele pe care el le genereaza.
stiti sentimentul ala de surpriza cand ,brusc,cineva isi "aminteste" de tine?
sunt momentele cele mai nesuferite in esenta,desi, ca fiinta masochista ,cateodata te atarni de ele.
faptul ca ea te-a lasat "cu ochii-n soare" ,iar dupa multa vreme te cauta,asa cu un aer nefiresc de ...firesc,ca si cand nu s-ar fi intamplat niciodata nimic,iti striveste neuronii.
dilema.
daca esti un tip vertical,cu personalitate si orgoliu corespunzator,o trimiti, foarte elegant,"la plimbare".daca nu,...riscul meseriei,risti sa te mai "frigi" o data.
ciudat cum de cele mai multe ori alegem sa fim "sclavi".
in loc sa-ti omori impulsurile si sa"te tii batzos",cedezi irefutabil.
de ce se intampla asta?
din cauza nevoii de a te simtii important,dorit,etc-etc.
femeile au intuitia asta,sau cum vreti s-o numiti,de a stii sa te joace pe degete, marsand exact pe latura vulnerabila.
filosofia lor e simpla si eficenta:
-asta a tinut la mine,mi-a fost alaturi la greu si yo l-am expediat cand mi-a fost bine.ok,acum sunt din nou in deriva si ,care sa fie cel mai bun colac de salvare?!
evident ...el
am sa-l folosesc si acum pana ating un nou mal.n-am remuscari,pentru ca nu mi-au fost scrise in structura adn-ului.asadar,totul e perfect

si tot asa...,poveste poate continua asemeni unui perpetum mobile.
intre timp,el,victima,isi cladeste noi vise,uitand (voit poate) ca baza lor este una lipsita de soliditate si de aceasta data.
mda...,barbatii sunt masochisti uneori.
ma rog,povestea este valabila si invers,numai ca motivatiile sunt cu totul altele.unele despre care nu vreau sa vorbesc acum si aici.
nu toti barbatii se comporta asa.doar cei care viseaza mai mult deact trebuie.cei pragmatici,trec usor peste si nu se lasa impresionati de tot mise-en-place-ul asta.
yo?
...yo-s naiv asumat:)))
iar nevoia de a fi placut depaseste ratiunea.
in fine.pt cei care va asteptati ca toata polologhia asta sa reprezinte un preambul pentru o poveste,fie ea si siropoasa...,neeeeea,never happend:P
sunt doar adnotari pe negrul unei nopti catifelate de august.
end of story
papake...vorba unei pustoaice sugubetze:d

vineri, iulie 31

scrisoare...


o cheama dana.litza dana.
n-o cunosc personal,dar pare un suflet deosebit.nu spun un caracter,pentru ca din mesajul sau nu transpira decat o farama de suflet si ala de cea mai buna calitate.ok,despre ce este vorba,nu?
sa incep cu...inceputul:))
pe 25 iulie,postul de radio la care lucrez a implinit o varsat.ce fac yo in cadrul societatii nu e important,sau nu face subiectul acestui blog.ceea ce conteaza si ceea ce ramane in inima si mintea tuturor celor care ascula radio metronom,atunci cand sunt in valcea sau in zonele limitrofe,este muzica.
intr-adevar difuzam muzica de cea mai buna calitate.
si cel mai mult ma bucura ca persistenta in politica muzicala duce incet,dar sigur,la cultivarea gusturilor in sfera asta.
sa revin acum la numele cu care am inceput aceasta postare.
fix pe 25 iulie am primit la redactie un mail semnat: dana litza.
un mail al carui mesaj am sa-mi permit sa-l "pun" aici.o fac pentru ca nu ti se intampla in fiecare zi ca un coleg de breasla sa aiba astfel de consideratii la adresa unui confrate.in mediul asta ostil in care vietuiesc ,nu caini de paza ai democratiei, ci hiene cu sange pe bot,lucrurile sensibile isi gasesc cu greu loc.cu atat mai mult aprecierile sincere.
asadar,fara alte peroratii ,iata frumoasele cuvinte:

"...intru in ramnic!
ca deobicei imi place cum pica lumina,deschid geamul la masina si trag aer in piept- ce bine,in sfarsit o schimbare de-a mea la fatza- prietenii sunt primii care observa !
ascultam muzica,si imediat am inspiratia sa schimb frecventa.mi-am amintit ca in valcea exista de cativa ani un radio local,si coca imi confirma: metronom!
excelent,zic...sa ascultam cum se cuvine!
.......................................
anii care m-au facut femeie,m-au indepartat de orasul natal(dragasani)...iar dupa prima,dupa a2-a,a3-a piesa,la insistentele sufletului meu eram din nou copil: cum simteam asa cantam/ cum cantam asa simteam- buna muzicaaaa!!! multumesc metronom!
apoi,eram usurata de povara departarilor,si imi era dor asa dintr-odata si de sperantele si visele mele de adolescent. imi placea orasul vostru tare mult,ai mei ma dadeau pierduta in muntii valcii cand lipseam de-acasa 3 zile...
ce zile,ce ani!!
.......................................
in fine,acum sunt aici acasa(craiova),pe drumul de intoarcere de la voineasa v-am mai trimis neste pupici virtuali,si mi-am vazut de drum,insa pentru momentele acelea am tinut neaparat sa va scriu. iar muzica,lumina,pamantul si eterul valcean aflat in sarbatoare- m-au facut sa vibrez!
la multi ani! felicitari !

semnez eu,
dana lita
radio sud craiova "

am transcris aproape fidel "scrisoarea",singurele modificari tinand de faptul ca am uniformizat literele ,renuntand,ca de obicei,la cele mari.

de prisos sa continui comentariile.asa ca ma opresc aici ,nu inainte de a-i multumi inca o data ,si pe aceasta cale, danei

muzica buna alina sufletele...
ascultati-o!!!

sâmbătă, iulie 25

rasu'...plansu'

natia asta, zamislita de zei la loc umbros ,langa carpati,are o gena nefericita.
va mai amintiti lectiile de istorie?
ei,da,aflam cu netarmurita mandrie cum luptau strabunii pentru neatarnare,desi copil fiind nu prea pricepeam yo exact ce-i aia.adica unde trebuia sa atarnam? de ce nu am atarnat?
instinctiv imi imaginam carnatii insirati de bunica la afumat...
mai traziu,marele eminescu ne lumina mintile si aflam ca raul,ramul erau prietenii de nadejde ai romanilor.dunarea facea spume si ineca ostile otomane.si cu toate astea nu aveam mai deloc liniste.
stefan cel mare zidea cate o manastire dupa fiecare izbanda in lupta.nu stiu din ce motiv,proniei ceresti nu-i prea ajungeau ,deoarece maritul domnitor nu mai prididea cu bataliile.
apoi il avem pe ion al glanetasului,care isi ia o sapa in cap din cauza pamantului.
sadic!
dochia se transforma ,cum-necum, in stana de piatra.
tot "o femeie beton" a devenit si ana lui manole.
adica sa-ti zidesti nevasta ca sa durezi un lacas, fie el si sfant?...hmmm
tragic!
sa mai zic si de balada noastra asimilata organic?
cum care?...mioritza.
cat de traumatizat am fost cand mi ti l-au casapit pe baciul ala nascut in "zodia porcului"...
si dragostea sucomba in mai toate operele de gen.
deznadejde!
probabil treaba aia cu ospitalitatea proverbiala,gen paine si sare,vine sa indulceasca un pic imaginea de popor cu un destin dramatic.
inutil sa mai pomenesc de lacustra,de moartea caprioarei...,a propo,asta cu caprioara ,ce trebuie sacrificata, a devenit ghidul braconierului,probabil.
...si dumnezeu stie ca exemple mai sunt cu duiumul.
si bancurile ,multe din ele sunt autopersiflante.
cica toti oamenii au o geneza fireasca ,tragandu-se din adam si eva,numai noi avem o problema:-provenim din traian si decebal:)))
ok...,ne mai descretim fruntile,din cand in cand,daca tot avem o carma proasta.
o fi vina noastra ca "ne-am nascut cu trei manutze"?:P
that's all folks!!!
bafta si succesuri!!!
:))))))

joi, iulie 23

te cant...





am adunat in timp lacrimi de roua ratacite in cranguri.sunt lacrimi de dor in care-si spala PREACURATA chipul.apoi,cu tremur ti le picur tie pe gene sa nu te deoache holteii.
frumoaso...,sopteste-mi ca ma iubesti!
minte-ma simplu si repede si ti-oi canta numele in veci!
(...)
inchin in fatza umerilor tai sarutul rozelor culese pe-nserat si cu ale lor petale iti sarut bratele delicate,sanii fermi si rotunzi,coapsele fine, rod de viata vesnica, si in final ,talpile ce nu obosesc sa te poarte hai hui, in fiecare noapte, prin visele mele.
dulce poezie.minunat balsam.
am lasat ca erata gura cu ale ei buze fragede si moi-divina voluptate.
si nasucu-ti fin sarut usor.iar ochii,ochii ti-i ador si-i cant in nesfarsite ode.betia vorbelor nascute sa te preaslaveasca-doamna a anotimpurilor mele de hoinar...